Introvertul, extravertul şi ambivertul sau Ce atitudine ai faţă de lume?

Posted by:

În timp ce unii dintre noi preferă lumea exterioară a oamenilor şi lucrurilor, alţii preferă lumea interioară a gândurilor şi contemplaţiei. Indiferent ce predispoziţie avem, ea reprezintă sursa noastră de energie. Extraverţii şi introverţii au nevoie de medii de viaţă diferite care să-i stimuleze şi să le transmită energie. Extraverţii simt nevoia să comunice; ei vorbesc şi se exprimă cu uşurinţă şi sunt mai degrabă expansivi decât rezervaţi. Introverţii au nevoie de singurătate, de perioade în care să reflecteze şi să cântărească lucrurile; ei sunt mai curând rezervaţi decât expansivi. În faţa solicitărilor lumii exterioare, extraverţii “ ies” din ei înşişi, pe când introverţii “intră” în ei înşişi. În vreme ce extraverţii sunt sociabili şi prietenoşi, simţind nevoia să le împărtăşească şi celorlalţi ideile şi problemele lor, introverţii sunt mai reţinuţi şi mai detaşaţi. Au nevoie de momente de linişte, în care să nu fie tulburaţi. Extraverţii simt mereu nevoia să fie în contact cu oamenii, să comunice, să discute, să interacţioneze. Atenţia lor se îndreaptă spre lumea exterioară. Prezenţa introverţilor, acasă sau la serviciu, îi nelinişteşte, iar pasivitatea şi neputinţa acestora de a comunica îi fac să-şi piardă răbdarea. Introverţii sunt cât se poate de diferiţi: ei au nevoie de singurătate pentru a analiza lucrurile cu atenţie. Acţionează mai încet decât extraverţii, preferând să reflecteze temeinic înainte. Sunt mai răbdători, iar atenţia le este îndreptată spre lumea interioară. Când au în preajmă extraverţi, acasă sau la serviciu, se simt extenuaţi. Adesea se închid în sine, ascunzându-şi emoţiile.  Conform statisticilor americane, 70-75% din populaţie aparţine tipului extravert, iar 25-30%, tipului introvert. Ambele tipuri cuprind în egală măsură bărbaţi şi femei. Fiind mai numeroşi, extraverţii nu au în general probleme de adaptare. Introverţii sunt în minoritate şi de aceea resimt acut presiunea extraverţilor de a deveni mai comunicativi şi mai sociabili. Fiind în număr mai mic, ei sunt adesea consideraţi excentrici şi nesociabili. De fapt, nu ar trebui să se facă asemenea discriminări, căci şi unii, şi ceilalţi contribuie în felul lor la dezvoltarea societăţii. Extraverţii vorbesc adesea mai mult şi mai tare şi uneori gesticulează pentru a convinge. Introverţii tind să vorbească mai rar şi mai încet, iar mimica şi gesturile lor sunt mai puţin expresive. Extraverţii îşi clarifică gândurile şi ideile pe măsură ce le expun; introverţii ajung la acelaşi rezultat în urma cugetărilor solitare. Singurătatea îi nelinişteşte pe oamenii puternic extraverţi, căci comunicarea este pentru ei o necesitate. După ce reuşesc să comunice, îşi pot relua, pentru o vreme, activităţile solitare. La rândul lor, persoanele puternic introverte îşi pierd orice interes, obosesc şi simt nevoia să se retragă atunci când sunt obligate să stea vreme îndelungată în compania oamenilor. Realimentate de singurătate, pot redeveni sociabile. Extraverţii şi introverţii au uneori dificultăţi când convieţuiesc sub acelaşi acoperiş, căci fiecare tip are nevoie exact de lucrurile pe care celălalt nu i le poate oferi. Nevoia extraverţilor de a vorbi despre preocupările lor îi oboseşte pe introverţi; iar dacă văd că nu primesc niciun răspuns, extraverţii îşi dublează eforturile şi vorbesc şi mai mult! Pe de altă parte, ei nu înţeleg nevoia introverţilor de a avea un spaţiu care să le aparţină doar lor. Ca să-şi protejeze acest spaţiu, introverţii devin din ce în ce mai retraşi, determinându-i astfel pe extraverţi să-i invadeze şi mai mult. Un grup oarecare de oameni cuprinde deopotrivă extraverţi şi introverţi. Noi înşine suntem implicaţi în grupuri profesionale, sociale sau, pur şi simplu, de prieteni. Să vedem cum se comportă extraverţii şi introverţii într-un grup. Dacă grupul este format atât din extraverţi, cât şi din introverţi, extraverţii vor vorbi probabil primii, făcându-şi astfel auzite opiniile. Replicile vor veni tot de la extraverţi, ceea ce-i va împiedica pe introverţi să ia şi ei cuvântul. Extraverţii nu fac asta intenţionat: ei cred că şi introverţii ar putea vorbi, dar preferă să tacă. De fapt, introverţii au nevoie de calm şi linişte ca să reflecteze înainte de a vorbi, însă o astfel de atmosferă se instalează greu într-un grup de oameni. Introverţii sunt de mare ajutor atunci când trebuie luate decizii, dar numai dacă au suficient timp să analizeze problemele şi li se cere  sfatul abia după aceea. Extroverţii trebuie să fie conştienţi că partea cea mai bună a unui introvert este înăuntru, inaccesibilă într-o comunicare obişnuită. Introverţii se dezvăluie numai după ce ajung să-i cunoască bine  pe ceilalţi şi să aibă încredere. Cu toate acestea, toţi introverţii îşi dezvoltă într-o măsură mai mare sau mai mică o latură extravertă, care îi ajută să intre în contact cu ceilalţi. Dacă un introvert consideră că e important să ia cuvântul pentru a obţine ceva, de obicei o va face. El ştie că se conformează astfel lumii exterioare, dar, de îndată ce-şi îndeplineşte scopul, se întoarce în lumea sa interioară. În cadrul cuplurilor, predispoziţiile partenerilor sunt deseori diferite, mulţi fiind atraşi de persoane cu o fire opusă. Extraverţii sunt fascinaţi de forţa calmă a introverţilor şi îşi dau seama că aceştia îi echilibrează. Introverţii sunt atraşi de firea deschisă şi prietenoasă a extraverţilor. Traiul împreună poate fi însă dificil, căci fiecare dintre ei are altă atitudine faţă de viaţă. Înţelegerea atitudinii partenerului e singura cale către o convieţuire mai bună.

 

Crezi că eşti introvert şi extravert în aceeaşi măsură? Da, este posibil să fii ambivert! Citeşte mai mult aici

Intră în Home-Test de Temperament şi Personalitate pentru a te cunoaşte mai bine pe tine însuţi şi pe cei din jurul tău.

0
  Related Posts
  • No related posts found.

Add a Comment


Cod de Verificare *