Senzorialul şi intuitivul sau Cum cunoşti lumea?

Posted by:

Funcţia senzorială şi funcţia intuitivă se referă la modul în care cunoaştem lumea din jur şi primim informaţii de la ea. Ele ne spun cum observăm oamenii, lucrurile şi situaţiile şi cum asimilăm ceea ce citim şi ceea ce ni se spune. E foarte important să înţelegem aceste două predispoziţii. Deciziile noastre ulterioare şi modul în care le ducem la îndeplinire depind de felul în care percepem sau observăm lucrurile. De aceea, funcţia senzorială şi funcţia intuitivă se numesc perceptive.  Însuşirile noastre senzoriale depind de informaţiile pe care ni le furnizează cele cinci simţuri – văzul, auzul, pipăitul, gustul şi mirosul. Dacă aveţi o funcţie senzorială dezvoltată, veţi pune probabil accentul pe tot ce este specific şi particular; veţi prefera să faceţi un singur lucru odată, veţi trăi în prezent, veţi ţine seama de toate instrucţiunile primite; aveţi înclinaţie spre concret  şi vă bazaţi întotdeauna pe datele reale; sunteţi probabil o persoană “cu picioarele pe pământ” , care preferă realitatea posibilului şi se simte atrasă de acţiune, nu de speculaţie. Senzorialii sunt ancoraţi de regulă în realitatea cotidiană, preferă lucrurile bine determinate şi măsurabile, sunt pricepuţi în chestiuni practice. Îşi rezolvă problemele în mod sistematic, pas cu pas, dând mare atenţie aspectelor precise, concrete. Adesea absorb pur şi simplu orice informaţie factuală, chiar dacă nu au nevoie de ea.  Le place să se folosească mereu de cunoştinţele acumulate şi fac lucrurile metodic, concentrându-se asupra prezentului. Consecinţa este că pot fi inconştienţi de urmările actelor lor. Intuitivii sunt complet diferiţi: ei absorb şi percep un spectru mult mai larg şi mai difuz de informaţii, reţinând mai curând întregul decât componentele. Dacă aveţi o funcţie intuitivă dezvoltată, tindeţi să neglijaţi faptele şi instrucţiunile, abordând orice activitate într-o manieră personală. Câteodată sunteţi “cu capul în nori”, mai interesat de idei şi posibilităţi decât de realităţile cotidiene, şi tindeţi să vă concentraţi asupra viitorului. Vă place mai degrabă să dobândiţi  cunoştinţe noi decât să vă folosiţi de cele deja acumulate. Intuitivii tind să trăiască în viitor, descoperind permanent noi posibilităţi şi căi de a schimba şi a îmbunătăţi lucrurile. Simt imediat ce îmbunătăţiri s-ar putea aduce unei situaţii date şi le place să-şi imagineze cum ar  trebui procedat. Uneori sunt complet rupţi de realităţile cotidiene şi uită, de pildă, unde îşi lasă cheile, abonamentul de autobuz ori portofelul.  Au o privire de ansamblu, neatentă la detalii, dar pot surprinde tipare ascunse şi relaţii subtile între oameni sau lucruri. Se entuziasmează în faţa oricărui proiect nou, în care se grăbesc să se implice, şi lucrează bazându-se adesea pe fler. Nu asimilează informaţii la întâmplare, căci pentru ei totul se leagă şi este investit cu sens.

Conform statisticilor, 75% din populaţie aparţine tipului senzorial şi 25% celui intuitiv. Cele două tipuri se regăsesc în egală măsură la femei şi la bărbaţi. Fiind mai numeroşi, senzorialii sunt mai adaptaţi la lumea din jur. Ca şi introverţii, intuitivii sunt în minoritate şi simt adesea că se află în afara societăţii. Neînţelegerile ce se nasc între oameni sunt cauzate de diferenţele din interiorul celor patru perechi de predispoziţii, dar diferenţele de percepţie a lucrurilor dintre senzoriali şi intuitivi stârnesc, probabil, cele mai mari frustrări şi conflicte. Întrucât senzorialii percep realitatea cu ajutorul simţurilor, ei trebuie să vadă, să atingă, să guste sau să miroasă un lucru, altfel totul li se pare ireal. Intuitivii, în schimb, nu au nevoie de lucruri concrete, preferă să şi le imagineze; ei jonglează mental cu idei şi concepte, stabilind legături între lucruri. Când un senzorial şi un intuitiv fac schimb de informaţii, niciunul nu înţelege prea bine ce spune celălalt. Senzorialilor li se pare că intuitivii sunt neglijenţi, ba chiar iresponsabili în privinţa verificării datelor şi detaliilor; intuitivii, la rândul lor, cred că senzorialii sunt lipsiţi de imaginaţie şi incapabili să vadă în perspectivă. Dacă un senzorial primeşte indicaţii de la un intuitiv, el va descoperi că nu i s-au dat toate informaţiile de care avea nevoie. Intuitivul spune ceva vag, de pildă: „E spre capătul coridorului, cum treci de chestia aia rotundă, undeva pe stânga.” Un senzorial ar da informaţii mai detaliate, cum ar fi: „Când ieşi din lift la etajul doi, o iei pe coridor la dreapta, treci de biroul asistentei care e sub arcada rotundă şi la a treia uşă pe stânga o să găseşti cabinetul doctorului.” Un intuitiv are mai multe şanse să înţeleagă indicaţiile altui intuitiv. Intuitivii vorbesc între ei fără să termine propoziţiile şi totuşi se înţeleg foarte bine. Cum reuşesc e un mister pentru senzorialul dornic de detalii. Să ne imaginăm o  familie în care soţul e senzorial, iar soţia intuitivă. Locuiesc într-o casă mare şi adesea trebuie să-şi reamintească unul altuia unde se află câte un lucru. El, ca orice senzorial, spune: „E pe raftul din dreapta, în corpul din stânga al dulapului galben de la etajul doi.” Ea intră în panică , prea multe informaţii îl zăpăcesc pe un intuitiv, însă, în orice caz, ar fi preferat să i se spună: „Este la etajul doi, în dulapul galben, corpul din stânga,raftul din dreapta.” Senzorialul începe cu o informaţie specifică (poziţia exactă a obiectului) şi continuă cu una generală (la etajul doi), în timp ce intuitivul merge de la general (etajul doi) spre specific (poziţia obiectului). Senzorialii fac faţă mult mai uşor aspectelor practice ale existenţei. Le place de obicei să meşterească prin casă şi rezolvă micile probleme de zi cu zi fără efort. Intuitivii se descurcă mai greu în viaţa practică. Totuşi, pentru că trăim într-o lume concretă şi practică, trebuie să se adapteze şi ei. Unii reuşesc destul de bine, dar cei mai mulţi sunt ineficienţi; însărcinările zilnice le iau mult timp, îi obosesc şi îi secătuiesc de puteri. Câteodată, intuitivii se întreabă de ce se simt extenuaţi deşi nu au făcut mare lucru. Răspunsul este că au consumat prea multă energie încercând să facă faţă detaliilor practice ale vieţii; faptul că trebuie să organizeze şi să ţină o casă, să călătorească, să conducă, să gătească, să meargă la cumpărături, să coasă, să-şi amintească unde au pus cheile şi să ajungă unde trebuie fără să întârzie, toate acestea îi aduc la capătul puterilor. Când primesc însărcinări mai complexe, îi îngrijorează gândul că nu le-au reţinut bine. În asemenea cazuri, se văd nevoiţi să apeleze la funcţia lor senzorială mai puţin dezvoltată. Şi pe senzoriali îi obosesc asemenea situaţii, dar în mai mică măsură, căci beneficiază de latura lor cea mai dezvoltată. Ei ştiu să se bucure din plin de plăcerile fizice ale vieţii pentru că au simţurile treze în orice clipă. Intuitivii sunt atraşi de clipa ce va veni, ratând adesea bucuriile prezentului. În conversaţie, senzorialii fac adesea aluzie la realităţi din trecut, dar fără să le lege neapărat de viitor. Pentru intuitivi, trecutul este trecut; îl menţionează doar în măsura în care este relevant pentru viitor. Să observăm că ambele funcţii perceptive sunt importante, depinzând de informaţia care ne interesează. Când luăm o hotărâre, e bine să cerem şi părerea unei persoane de tip opus, căci aceasta ne-ar putea oferi un gen de informaţii la care nici nu ne-am gândit. Percepţia noastră devine astfel mai echilibrată, punându-ne la dispoziţie date mai multe şi mai precise pe baza cărora să decidem. Uneori oamenii cred că ar trebui să se situeze între cele două tipuri, dar o asemenea poziţie de echilibru nu este de dorit. Când suntem conştienţi de funcţia noastră dominantă, ne ştim mecanismele psihologice şi ne putem folosi de ele în viaţă. Dacă suntem pe teren neutru , la mijloc, nu ne vom putea identifica nici punctele forte, nici predispoziţiile; prin urmare, nu vom şti cum anume funcţionăm. Dacă simţiţi că vă aflaţi undeva la mijloc, e posibil să aveţi dificultăţi în viaţă. Se întâmplă ca din anumite motive să nu ne fi dezvoltat niciuna din predispoziţiile noastre naturale, iar unul dintre motive este reprimarea acestor predispoziţii în copilărie. Se poate ca nici în viaţa adultă funcţia noastră dominantă să nu se fi dezvoltat. Chiar dacă procesul e mai lent, nu e niciodată prea târziu să acţionăm în acest sens, regăsindu-ne sinele adevărat.

 

Intră în Home-Test de Temperament şi Personalitate pentru a te cunoaşte mai bine pe tine însuţi şi pe cei din jurul tău.

2
  Related Posts
  • No related posts found.

Comments

  1. Diana  May 16, 2015

    Salut,

    Articolul e foarte interesant si util, multumesc mult 🙂 intrebarile ar fi, daca simti ca te situezi între cele două tipuri, cum iti descoperi predispoziţia naturala si cum o dezvolti? E atit de important sa o dezvolti anume pe ea? Poate ar fi mai bine de urmat cealalta directie? Din Intutitiv sa te transformi in senzorial si invers – Cit de posibil ar fi si deja, care ar fi consecintele?

    Merci 🙂

    reply
  2. Florina  May 17, 2015

    Buna Diana,
    Ma bucur ca articolul ti-a fost folositor si ca te-a facut sa iti pui intrebari. Functia dominanta o descoperim cunoscandu-ne pe noi insine, fiind constienti de noi insine si ramanand in contact cu noi insine. Intrebarile pe care ti le pui arata ca ai calcat deja pe minunatul taram al cunoasterii de sine. Un specialist te poate ajuta sa iti raspunzi la intrebari si sa te cunosti. A te cunoaste inseamna a-ti da dreptul incontestabil de a te bucura de tine insati cu adevarat. Iar a te bucura de tine insati inseamna a-ti dezvolta resursele native, predispozitiile naturale, functiile tale dominante, inclinatiile. Acolo sunt punctele tale forte, acolo esti tu. Avem nevoie sa ne dezvoltam functiile secundare pentru a ne gasi echilibrul si pentru a putea combate “minusurile” functiilor dominante insa daca dezvoltarea lor impiedica dezvoltarea functiilor dominante, ceva poate fi in neregula. Ceva din mediul exterior (familie, prieteni, anturaj, experiente personale) poate ne-au determinat sa ne traim viata in dezacord cu noi insine. A trai in dezacord cu noi insine este foarte dificil si de aceea nu este de dorit sa ne transformam ci doar sa crestem, sa ne dezvoltam si sa facem schimbari. Nu exista functie (predispozitie) buna sau rea, fiecare din ele are atat bun cat si rau in functie de dimensiunea ei in raport cu celelalte. Cu bine!

    reply

Add a Comment


Cod de Verificare *